“Sfaturile de aur” apar când nici nu te aștepți. Le aud adesea și mă întreb de unde până unde această preocupare privind vârsta ideală între frați sau între surori. Experți sunt o mulțime, cam la tot pasul. Important este ca fiecare familie să procedeze așa cum consideră de cuviință și să facă următorul pas într-un mod firesc, fără a ține cont de insistențele din exterior.
Sunt de părere că nu există o perioadă ideală pentru un al doilea, al treilea sau al patrulea copil, care să fie universal valabilă pentru toată lumea. Unele familii aleg să mai facă un bebeluș la o diferență foarte mică de vârstă față de primul, în timp ce altele consideră că e mai benefic după o perioadă de respiro de vreo câțiva ani. Și asta pentru că nu este vorba doar despre a avea un copil, ci despre a face schimbări pentru întreaga familie.
Atunci când intervalul de timp este prea mic, aparea problema legată de nevoia organismului mamei de a-și reveni. În cazul în care distanța este prea mare, există ca factor de risc fertilitatea mamei ce scade pe măsură ce aceasta înaintează în vârstă. Ca mamă tânără, ai mai multă energie și răbdare, iar corpul tău nu prea are de suferit după o naștere. Mamele mai vârstnice, în schimb, sunt mai stăpâne pe situație, mai încrezătoare și mai relaxate în ceea ce privește cariera. Majoritatea au ajuns într-un anumit punct profesional și sunt pe deplin mulțumite. Acestea ar fi avantajele vârstei pentru fiecare situație.
Studiile în medicină arată că la bebelușii ce au fost concepuți la mai puțin de șase luni de la prima naștere apare un risc cu 40% mai mare ca aceștia să se nască prematur, pe când în cazul celor concepuți la o diferență mai mare de zece ani, acest risc se dublează. Specialiștii de la Universitatea din California susțin că diferența ideală de a concepe un al doilea copil ar fi între 24 și 35 de luni după primul.
– „Mai faceți și voi un copil. Timpul trece, cei mici se vor juca împreună. Își vor împrumuta unul celuilalt jucăriile. Și noi am fost patru surori și tare frumos a mai fost. Părinții plecau la serviciu, ne încuiau în casă iar noi ne păruiam. Odată am făcut inundație. Altădată am aruncat cu nuci de la balcon.Tare, nu?
– Nu chiar, răspund eu”.
Acest gen de întrebări sau de îndrumări sunt destul de complicate și nimeni nu poate oferi o replică mai potrivită decât tu însuți și asta doar dacă îți dorești să o faci. Nu ești datoare nimănui cu explicații legate de deciziile tale. Este foarte adevărat că ceasul biologic nu așteaptă pe nimeni și că nu poți urca cu pantofii cui pe munte, așa cum nu poți face copii după vârsta de 60 de ani, însă tu ești cea care va lua hotărârea asupra revenirii la “cariera de mămică”. Împreună cu partenerul tău, desigur.
