Consuela Radu Țaga este Lector la Universitatea Națională de Arte “George Enescu” din Iași și dirijor al corului “Gavriil Musicescu” din cadrul Filarmonicii “Moldova” Iași.

Aveți o reputație demnă de admirat în domeniul muzicii simfonice. În ce constă puterea unui cor, dar a unui dirijor?

Puterea unui ansamblui, fie el orchestral sau coral constă în coeziunea ansamblului, în aducerea la același numitor a unor idealuri, fie ele muzicale, culturale, intelectuale, în determinarea membrilor de a realiza lucruri împreună, de a canta împreună, de a simți împreună  de a face ca acel ansamblu să respire împreună. Puterea unui dirijor constă în a aduna aceste energii, în a le canaliza sinergic pentru realizarea unor proiecte muzicale și pentru realizarea unor idealuri.

Când ați pus pentru prima dată mâna pe baghetă? 

Am lucrat și cu bagheta pentru că am absolvit două specializări. Am dirijat cor academic și orchestră. Pe baghetă am pus mâna în anul 1996, atunci când eram studentă și luam primele lectii de dirijat la Universitatea Națională de Arte “George Enescu”, pe atunci, Academia de Muzică “George Enescu” din Iași. 

Ce înseamnă pentru dumneavoastră corul “Gavriil Musicescu”?

Corul “Gavriil Musicescu” este un ansamblu coral de reputație internațională. S-au adunat 69 de ani de activitate. Au fost foarte multe realizări la nivel național și internațional. Eu am făcut parte din acest cor, am cântat timp de 30 de ani și împreună cu colegii mei ne dorim sa facem niște lucruri noi, pe care să le reluam cu lucrări din trecut.

Au fost situații când corul nu v-a ascultat?

Au fost situații în care ce am gandit eu poate că nu era bine explicat, poate că nu era propice pentru stadiul de descifrare al partiturii sau pentru stadiul de lucru al ansamblului la momentul respectiv. 

Expresivitatea în muzică

Cum reușiți să dirijați atât de expresiv?

Pe lângă faptul că atunci când ne apropiem de o partitură avem niște date concrete legate de textul muzical, de textul literar, de conținutul acelei partituri, fără expresivitate muzica nu-și are rostul. Fără expresivitate, un cor nu poate să transmită.

Există un cor și în interiorul dumneavoastră?

Cred că există un cor în interiorul fiecărui individ, acolo unde se adună ceea ce există în plan mental, în plan afectiv, ceea ce există legat de determinare, de educație, de contextul în care își desfășoară activitatea.

Aveți emoții înainte de concerte?

Nu există artist care să nu aibă emoții. La unii se văd aceste emoții mai tare, la alții mai puțin pentru că le controlează mai bine. 

În ce le transformați (emoțiile)?   

Îmi doresc ca acele emoții covârșitoare să nu le simtă ansamblul, să nu le transmit lor. Îmi doresc să le transmit doar fiorul lăuntric, acel ceva care-l face pe membrul ansamblului să conducă și să construiască o frază muzicală. 

Ce simțiți la finalul spectacolului, când vă întoarceți spre public?

Simt o anumită eliberare pentru că în momentul respectiv am terminat de îndeplinit un lucru, o piesă, un concert. Îmi doresc ca cei prezenți în sală să vadă tot ansamblul, să nu fie obturați deloc de imaginea care este cu mine în față.

Femeia Dirijor

Cum este ca femeie, să practicați o meserie consideră mai mult masculină?

Mă simt bine în această postură. Este adevărat că în societatea noastră românească au fost de-a lungul timpului aceste idei potrivit cărora există lucruri pe care le pot face femeile și lucruri pe care le pot face barbații. Femeile dirijor au pătruns mai greu. La nivel european, nordicii stau foarte bine, ei reprezentând o societate în care femeile se pot gândi la niște meserii unde în trecut aveau ceva de spus doar bărbații.  

 Ce lucrări vă plac cel mai mult să dirijați?

Faptul că eu sunt angajată ca dirijor al corului “Gavriil Musicescu”, locul în care mă simt cel mai bine este în momentul în care construiesc un program coral, un program acapella, un program care să aibă o anumită tematică, uneori cunoscută, alteori mai puțin cunoscută, apoi să aleg un număr de piese care să se încadreze în acea tematică. Piesele pot fi de largă circulație, altele mai puțin cunoscute.

Ce părere aveți despre transpunerile moderne ale unor opere clasice?

Creativitatea a făcut mereu parte din ființa umană. A transpune operele clasice în chei moderne ține de creativitate. Toți regizorii, toți interpreții care se apropie de opere clasice își doresc să-și lase amprenta. Această creativitate nu trebuie să fie gratuită, nu trebuie să se îndepărteze de ceea ce a gandit, de ceea ce s-a intamplat la momentul respectiv cu opera clasică. Ea trebuie sa slujească, să vină să prezinte dintr-o altă perspectivă opera respectivă, dar să nu se îndepărteze de ceea ce a însemnat ea la inceputuri. 

Cu ce artiști celebri ați lucrat?

Am intrat în contact cu multe personalități artistice din lumea dirijatului. Pe de o parte, ca membru al corului au fost în fața mea mari dirijori, precum: Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Erich Bergel, o mulțime de dirijori pe care i-am privit de aproape și de la care am furat câte ceva.

Dac-ari fi să o luați de la capăt, ce profesie ați alege?

Nu mă văd altceva făcând, decât muzică. Nu pot spune că aș schimba macazul. Nu provin dintr-o familie de muzicieni, însă trecând prin toate etepale de educatie ale unui copil, de la grădiniță, scoala, m-am apropiat tot mai mult de muzică și am spus ca acesta este lucrul pe care vreau sa-l fac. Tatăl meu iubește muzica, fără însă a fi muzician. El cânta la fluier și la muzicuță din pasiune. La grădiniță, am avut o educatoare care s-a ocupat îndeaproape de partea artistică. Am cântat foarte mult la grădiniță. Am niște fotografii dirijând încă de la grădiniță. Sunt fotografii la care țin cel mai mult.