Când vezi vreun tătic ce îngrijește un bebeluș, te înduioșezi de o mie de ori mai mult decât atunci când o vezi pe mama celui mic făcând același lucru. Bărbații implicați în activități care în trecut erau destinate doar femeilor sunt admirabili. Îți vine să spui: “Dragul de el, ce tătic preocupat este!”

Pe vremea când eu eram copil, tații aveau mai mult responsabilități legate de serviciu. Marea majoritate nici nu călca pe la ședințele cu părinții. Mamele erau cele care se prezentau la școală și tot ele primeau ”sentința” din partea învățătoarei. Tații așteptau impresiile acasă, așezați într-un fotoliu, la un meci de fotbal. La serbarea de sfârșit de an, când se lăsa cu premiul I, îi zăreai rătăciți prin mulțimea de buchete de flori și funzi mari, albe. Era pentru ei și un motiv de mândrie să se plimbe mai apoi de mână cu elevul conștiincios, ce purta o coroniță pe cap.

Pe atunci, tații erau cu treburi. Astăzi însă, rolul de părinte este însușit cu grație atât de mamă, cât și de tată. Tatăl reușește cu brio să schimbe un scutec, să adoarmă bebelușul, să-l hrănească și să-l înveselească. Tații participă la seminarii de parenting, sunt membri activi în grupurile de părinți de pe facebook și cunosc în amănunt meniul săptămânal al copilului de la grădiniță sau de la școală. Este cât se poate de frumos!

Societatea s-a schimbat și ni se arată că tot mai multe femei reușesc pe lângă sarcinile casnice sau familiale să gestioneze cu succes și sarcinile profesionale. Femeile își asumă o mulțime de roluri ce în trecut erau în apanajul bărbaților. Acest lucru a determinat o putere financiară din partea femeilor și o implicare serioasă în creșterea copiilor din partea taților. Potrivit studiilor în domeniu, prezența taților în educația copiilor are un impact deosebit asupra dezvoltării fizice, psihice și cognitive a acestora.

Tată implicat, copil dezvoltat

Este demonstrat științific că implicarea tatălui contribuie la o mai mare încredere în capacitățile proprii. Băieții ai căror tați petrec timp de calitate alături de ei au un auto-control foarte bine dezvoltat, iar fetele au un puternic simț de identitate și o mare încredere în ele însele. De asemenea, copiii ai căror tați sunt dedicați și atenți, au o relație mai bună cu copiii de aceeași vârstă.

În ceea ce privește gândirea critică, copiii apropiați de tații lor sunt expuși raționamentelor logice, care-i ajută să devină mai curioși și mai agili. Beneficii apar și pe plan social, când micuții vor avea relații de prietenie mai strânse, cu mai puține conflicte și cu mai bune abilități de negociere.

Psihologii susțin că modelele de interacțiune cu tatăl sunt proiectate și asupra interacțiunilor pe care în viitor copiii noștri le vor avea cu ceilalți, de la prieteni, la șefi sau parteneri de viață. Relația cu tatăl conturează imaginea despre sine, dar și despre ceea ce este bine sau rău, demn sau nu, acceptabil sau îndoielnic.

Fetele își vor vedea alesul în funcție de tiparul tatălui. Ele își vor dori ca partenerul lor de viață să fie bun, iubitor și implicat, asemenea tatălui lor. Băieții, în schimb, își vor dori să devină precum tații lor, adică puternici, responsabili și foarte dedicați. Un bun exemplu din partea taților se va oglindi în copilul devenit adult.