Pe Bulevardul Carol, la numărul 2, se află o construcție elegantă, ce se impune prin masivitate. Monumentul istoric este un exemplu de arthitectură neoclasică, ce a reprezentat o parte importantă a istoriei și culturii ieșene. Palatul Copiilor de astăzi a fost construit în anul 1840 și a fost casa marelui logofăt Dumitrache-Cantacuzino Pașcanu. Acesta a locuit aici împreună cu soția sa, Profira.  

Inițial, clădirea a fost gândită asemenea unui palat cu saloane și o grădină dinspre bulevardul de promenadă, drept spațiu de relaxare și oază de verdeață. Pe parcursul anilor, imobilul a fost locul în care s-au întâlnit arta, arhitectura și istoria, fiind un simbol al culturii locale.  

Palatul a fost sediu al Corpului IV de Armată, reședintă a Reginei Maria în timpul refugiului familiei regale la Iași (1916-1918), perioadă în care Iașul a constituit ,,capitala României”, regele Ferdinand și Guvernul României retrăgându-se în acest oraș.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada martie-noiembrie 1944, acest superb imobil ajunge lagăr de prizonieri. Nouă ani mai târziu, clădirea este preluată de Ministerul Învățământului și atribuită Direcției de Învățământ, pentru a deveni Casa Pionierilor.

Palatul Cantacuzino-Pașcanu devine Palatul Copiilor

Mai apoi, în anul 1990, i se atribuie denumirea de Casa Elevilor și Adolescenților, iar peste alți trei ani, prin Decizia nr. 5094 a Ministerului Învățământului, devine Palatul Copiilor și Elevilor. 

În anul 1998, prin Regulamentul de organizare și funcționare a acestei instituții, elaborat de Ministerul Educației Naționale, imobilul este denumit Palatul Copiilor.

Frumoasa clădire a fost închisă pentru modernizare și consolidare în perioada 1996-2007, cursurile desfășurându-se în diferite locații. În prezent, aici se desfășoară o sută de cercuri, împărțite pe următoarele domenii: arte vizuale, artistic, cultural-civic, tehnic-știintific și sportiv-turistic.