Nu știu alții cum sunt, dar eu pe-al meu bărbat l-am luat din casa părintească cam de tinerel. Mi-a fost drag și nu am mai stat mult pe gânduri. Am făcut nuntă mare și-am plecat în lume. Noi doi cu ale noastre visuri mari. Și nu a fost nebunie, a fost dorința de a clădi ceva frumos împreună.
Acum, stau și mă întreb: de ce unii bărbați se înspăimântă la gândul că trebuie să-și ia zborul din cuibul cald și prietenos creat de părinți? Cât de greu o fi pentru unii să-și ia angajamente și să-și asume responsabilități. De ce mulți neînfricați, aflați la o vârstă venerabilă nu-și asumă rolul de Adult și preferă să rămână mai degrabă „băiatul mamei”, căruia i se gătește, i se spală și i se pune pachetul la serviciu?
Ana Maria Ceornea, psihoterapeut de cuplu și familie dezvăluie argumentele manifestării acestui comportament:
“Acest fapt se întâmplă ca și consecință a dependenței emoționale, în special față de mamă și a hiperprotecției părinților. Părinții au un rol important în acest dezechilibru, pentru că de-a lungul anilor și mai ales în copilările au creat un atașament anxios, l-au privat de libertatea de a acționa, de a manifesta și de a realiza lucruri simple specifice fiecărei vârste. Așadar, bărbatului matur de astăzi îi este mult mai comod și mai la îndemână să rămână în zona de confort și să primească totul de-a gata. Și uite așa, apare lipsa de responsabilitate, chiar și la locul de muncă, dar mai ales în viața personală și în relațiile de cuplu, unde apar multe disfuncționalități și rupturi.”
Eu mă gândesc și la părinții care visează poate să-și trăiască cea de-a doua tinerețe, dar parcă nu prea le vine când băiatul le este mai mereu prin preajmă. Prin cluburi, restaurante și cafenele văd o mulțime de vârstnici care-și fac de cap. Mă refer aici la cei ai căror copii s-au așezat la casele lor. E dreptul lor! Îi admir și cred că este un moment oportun să-și redescopere relația de cuplu.
De ce fug bărbații de mariaj?
Este adevărat că bărbații prețuiesc mult libertatea, iar gândul la căsătorie le provoacă adevărate fobii. Termenul medical care descrie acest fenomen se numește gamofobie . Culmea, se manifestă la mulți bărbați, iar ei nici măcar nu se identifică cu această teamă irațională de mariaj.
Încă un adevăr ar fi acela că bărbaților le place să copilărească și de aceea se maturizează mai greu. Dacă pe la 20 de ani majoritatea preferă să experiementeze, înaintând în vârstă parc-ar mai vrea să testeze relații. Alții sunt carieriști și amână căsătoria până în momentul în care sunt împliniți profesional și material.
Nu neg că sunt și bărbați care au suferit un șoc emotional în trecut. Fie că este vorba despre un mariaj nefericit, un divorț neplăcut, o trădare sau dezamăgire, aceste experiențe lasă urme și e firesc să apară astfel de temeri.
Într-adevăr, căsnicia nu este un basm frumos la castel, unde prințul și prințesa au parte doar de extravaganțe. În viața reală, cei doi parteneri împart pe lângă dragoste și o mulțime de obligații financiare sau sociale. Cu toate acestea, eu asociez o căsnicie fericită cu un parteneriat puternic, stabilitate, sprijin în momentele dificile, echilibru, sentimente intense și bătrâneți liniștite.
Ana-Maria Ceornea a mai subliniat:
“Dragi bărbați, luați-vă viața în propriile mâini și totodată la revedere de la cuibul cald și prietenos al familiei și veți constata ce frumos și bine vă simțiți în rolul masculin în toată deplinătatea lui. Beneficiile vor fi pe măsură și relațiile o încântare!”
Iar, tu, draga mea, dacă te visezi mândră crăiasă, cu voal alb și pantofi de satin, iar omul de lângă tine nu vrea nici în ruptul capului să audă de ofițerul stării civile, ceea ce poți face tu este să-i explici părțile fumoase ale căsătoriei. Spune-i că odată măritată vei avea grijă de silueta ta, vă veți crește în armonie copiii, vei merge la serviciu, vei fi independentă financiar, îți vei cumpăra singură poșete, iar el va ieși în continuare cu băieții la tenis.