Acomodarea la grădi

Zilele trecute discutam cu educatoarea fiului meu, care a apreciat implicarea băiatului la grădiniță. Dacă prima săptămână în colectivitate prevestea că separarea de noi și intrarea în colectivitatea  va fi mai grea, iată-mă acum încântată de rezultatul muncii de părinte!

Am avut încredere de la bun început că se va acomoda în acest mediu, cu săli spațioase și primitoare, cu zâne îmbrăcate în rochii de tul pe pereți, cu  jucării diverse și actuale, cu miros de ceai de fructe care te îmbie când ajungi dimineața și cu aromă de plăcintă de la gustarea de după-amiază, când îmi iau copilul acasă.

Au fost zile când David era neliniștiti și se dezlipea cu greu de noi înainte să intre în clasă, și nu numai al meu era așa. Mai toți își doreau să amâne momentul de despărțire, iar cei mai curajoși care și-au luat rămas-bun de la mami sau de la tati, erau în brațe la “Tițer” (Teacher).  Ea  mi-a transmis de la bun început mesajul că este o profesionistă blândă, își iubește meseria și se  pricepe în alegerea activităților.

Pe lângă implicarea personalului în acomodarea copilului, noi ca părinți a trebuit să ne înarmăm cu multă răbdare și multă blândețe. Am colindat librăriile și am ales cele mai reprezentative cărți care surprind personajele la grădi, am vorbit mult pe acest subiect, ne-am imaginat situații, ne-am amuzat și astfel am făcut trecerea mai ușoară în colectivitate.

Pentru mine, concediul de maternitate a însemnat atât alăptatul copilului timp de doi ani, gătitul zilnic, testarea alimentelor, plimbările în natură, cât și participarea la seminarii de parenting și citirea de cărți potrivite stilului nostru familial.

Parenting de calitate

În cartea “Părinți liniștiți, copii fericiți. Cum să înlocuim țipetele cu conectarea”, Dr. Laura Markham susține: “Empatia este adesea definită ca abilitatea de a privi o situație din punctual de vedere al unei persoane. Empatia consolidează legătura de apropiere. Ajută copilul să se simă înțeles, mai puțin singur cu durerea și suferința sa. Empatia vindecă. Iar experiența empatiei îl învată pe cel mic despre cele mai profunde modalități în care se poate conecta cu oamenii, oferindu-i o rampă de lansare pentru viitoarele relații.”

Este important să stabilim de la bun început un aspect: Copiii nu sunt răi! Ei mai greșesc pentru că doar așa învață cum să se poarte în societate. Părinții sunt cei care le pot insufla, prin compasiune și înțelegere, cele mai frumoase comportamente, fără a fi nevoie de pedepse.

Aceeași Laura Markham este de părere că empatia : “Se dezvoltă natural, ca parte a dezvoltării emoționale, atâta vreme cât copiii au parte de empatia celor care îi îngrijesc. De aceea, creșterea copiilor cu empatie este de două ori un dar pentru aceștia, pe lângă faptul că empatia părinților îi ajută să își gestioneze emoțiile, empatia celorlalți față de el îl ajută să își dezvolte, la rândul său, empatia pentru alte persoane. Părinții beneficiază și ei de acest dar al empatiei, întrucât copiii care simt empatia adulților sunt mult mai cooperanți și acceptă să fie îndrumați.”

Respectul se referă la acel sentiment de stimă și de prețuire față de cineva.  În relația cu copilul, dacă alegem să-l tratăm  cu respect, el ne va răspunde cu aceeași monedă pentru că ne iubește și vrea să ne vadă fericiți.

Și iată cum empatia, iubirea, respectul și blândețea pot construi relații frumoase cu copiii noștri! Aceste instrumente ale parentingului ne ajută și în insuflarea unui comportament echilibrat.