“Am pentru tine o ofertă de nerefuzat!” Zău! Faci tu asta pentru mine? Mă cunoști de nici trei minute și îmi faci favoruri pe loc? De unde, până unde? Cam în acest mod suntem abordați la ordinea zilei. Cu oferte irezistibile, cu reduceri de milioane, cu câte și mai câte tertipuri menite să ne testeze naivitatea.

Unde mai pui că prin hypermarketuri oamenii se bat pe televizoare reduse cu 50%. Cred că ne plac iluziile frumos împachetate! Poate că atunci când vom înțelege că nimic pe lumea asta nu este gratis și că ofertele nu răsar din senin, poate că atunci vom realiza că naivitatea se plătește. Pe stradă, primești un balon și semnezi nu știu ce hârtii cu datele personale, iar la magazin ți se oferă o acadea pentru a-ți da acordul să primești tot felul de flyere în cutia poștală.

E frumos să-și păstrezi sufletul de copil, dar parcă prea te simți folosit. Naivul este o persoană sinceră, care nu știe să se prefacă pentru că lui îi este străină noțiunea de “falsitate”. El visează că toți oamenii sunt ca el și îi tratează pe toți cât se poate de corect și de onest cu putință. Uneori, persoana naivă este lipsită de experiență și se dovedește mai mereu entuziasmată.

Candoarea din povești

Atunci când ești naiv, vezi în orice persoană și în orice situație ceva frumos și pozitiv. Ai tot felul de idei pe care le trăiești în lumea ta! Vezi lucrurile mai mult cu sufletul și mai puțin cu mintea. Ai o mare iubire față de viață, față de oameni, față de tot ce te înconjoară. Trăiești ca un copil încântat de joacă și ești mai mereu optimist.

Liviu Rebreanu spunea că “Naivitatea e o virtute divină”, iar Charles Lamb afirma: “Naivitatea este slăbiciunea omului matur, dar puterea copilului”. Alexandru Dumas fiul descria iubirea ca fiind o “sublimă naivitate”, iar H. Sanielevici vedea naivitatea ca fiind  “una din însușirile omului de geniu”.

În poveștile cu palate de cleștar, inocența și candoarea sunt cât se poate de atrăgătoare, însă în viața reală aceste trăsături îți aduc adevărate prejudicii. Trăsătură a oamenilor simpli și sinceri, naivitatea nu poate fi decât o formă de ademenire spre capcane. Din dorința de a avea parte de un miracol în viața lor, oamenii sărmani pleacă urechea la orice.

Singurul avantaj al naivității este acela că-ți permite să fii tu însuți așa cum îți dictează inima. Însă, nu și atunci când credulitatea atinge cote maxime, iar loviturile primite devin extrem de dure. Așadar, mă întorc la castelele de poveste, unde prinții și prințesele aveau parte de o lungă călătorie inițiatică până să devină persoane mature, pricepute în detectarea promisiunilor deșarte.