Voi doi puneți mereu ceva la cale. Transformați așa oameni normali în dependenți de sentimente. Creați adevărate drame printre îndrăgostiți. Și dintr-odată, vraja se rupe. Ce copilărie! Îmi spuneam în sinea mea. Mai mereu am considerat că iubirea adevărată este o alegere foarte serioasă.
Această frumoasă sărbătoare a iubirii, acaparată tot mai mult de industria plușurilor, a ciocolatei și a felicitărilor cu multe inimioare te învață într-un mod artificial să simți fluturi în stomac. Să fim maturi! Să privim dragostea prin prisma bucuriei și a fericirii în doi. Să credem în atașamentul sănătos, în respect și în grija față de celălalt. În relația stabilă, profundă și reală. Și mai puțin în pasiunea de moment, în atracţia irezistibilă, urmată de o diminuare a trăirilor, până la eroziune și despărțire ce lasă urme.
Pe cât de mult îndrăgesc această legendă a iubirii, pe atât de mult mă întristează deznodământul ei. Se spune că prima atestare a zilei de 14 februarie a fost în anul 498, această sărbătoarea fiind asociată cu numele Sfântului Valentin, un preot în Imperiul Roman, în timpul lui Claudius II. Împăratul conducea o campanie sângeroasă care presupunea menținerea unui număr constant de soldați în armată. Acestora le era așadar interzisă căsătoria pentru că așa ar fi stat legați de neveste și copii.
Cu toate acestea, preotul Valentin a continuat în secret să căsătorească tinere cupluri. A fost descoperit și întemnițat. Aici se îndrăgostește de o femeie oarbă, pe care o vindecă. Cei doi nu reușesc să-și trăiască povestea de dragoste, căci Valentin este omorât prin decapitare la 14 februarie. Se spune că, înainte de execuție i-ar fi lăsat iubitei o scrisoare cu mesajul “al tău Valentin”.
Despre Cupidon, în mitologia clasică se spune că ar fi fost fiul zeiței dragostei, Venus, el la rândul său devenind zeul dragostei, al atracției și al afecțiunii.
Am selectat și câteva citate în care mă regăsesc: “Condiția dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie. – Ionel Teodoreanu. “Când iubești, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste”. – A. P.Cehov. “A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi”. – Octavian Paler. “A iubi înseamnă a trăi prin inimă, partea cea mai vie și mângâietoare a ființei noastre”. – Jean Baptiste Henri Lacordaire
Cupidon, Valentine, eu una sunt stăpânită de iubire. De iubirea matură și de stabilitate. Îmi place că-n dragostea mea se-mpletesc frumos rațiunea, plăcerea și generozitatea!
