– Doamnă, domnule, am rugămintea ca înainte să intrați în sala de spectacole să lăsați la garderobă tot ce vă încurcă. Aaa! Doar paltoanele?
– Da, doar hainele acestea grele de pe noi. Cu noblețea nu prea mai defilăm. Am lăsat-o acasă, încuiată într-un seif.
– Și cum, nu mai aveți nevoie de ea?
– Nu, că nu are rost!
– Cum doriți!
Cum îmi dau eu seama că tu ești o persoană onestă, că nu ai o bunătate falsă ce maschează un interes mascat? Cum îmi dau eu seama că într-un fel îți declari principiile și în altă manieră le și aplici? Și mai ales, cum îmi dau eu seama că vrei să scapi de o stângăcie pentru a câștiga o trăsătură valoroasă?
Dacă petrecem câteva clipe împreună, cred că deja reușim să ne reperăm. Tu pe mine, iar eu pe tine. Chiar și din mers începem să ne prindem unul de celălalt. Parcă simt așa unde bați și fac distincția între valorile pe care le verbalizei și cele pe care le aplici cu adevărat.
Hai să vedem cum stau lucrurile în realitate! Susținem că prețuim onestitatea, însă copiem la examene și ne falsificăm diplomele de studii. Pretindem că suntem sinceri, însă ne mințim aproapele. Spunem că prețuim calitatea muncii, însă nu suntem dispuși să o răsplătim cum trebuie. Spunem că ne plac oamenii de calitate, însă cu prima ocazie îi trădăm și le punem piedici.

Valorile și principiile morale ne pot ghida frumos în viață. Ne inspiră, ne motivează și ne ajută să devenim ceea ce prețuim cu adevărat. Sunt câteva în care cred și pe care le admir la oamenii pe care-i cunosc. Atunci când cineva mă întreabă dezinteresat “ce mai fac”, parcă-mi vine să-l iau în brațe. Nu și atunci când începe să mă descoase.
Eu cred în respect, mai ales că ne ajută să clădim relații minunate. Prețuiesc integritatea pentru că atunci când suntem corecți și transparenți, demostrăm o adevărată tărie de caracter. Admir înțelepciunea oamenilor care au studiat și care ar putea să fie mândri de gândirea și experiența de viață fermecătoare, însă nu o fac. Din prea mult bun simț și modestie. Aș merge la drum lung cu bunătatea, generozitatea și încrederea. Sunt foarte sigură că nu m-ar trăda niciodată. Oamenii care posedă aceste calități sunt oameni puternici, oameni care făptuiesc binele. Sunt oameni nobili.
– Domnule, cred că v-ați pierdut jobenul.
– Dar nu-l aveam.
– Aaa, nu știam de ce nu salutați când întâlniți o femeie pe care o cunoașteți.
– Doamnă, v-a căzut batista.
– Pardon! Folosiți mâneca. Am înțeles. Atunci, vă rog să nu mă mai împingeți cu mâna la rând la pâine.
Doamnă, domnule nu mai faceți doar declarații despre valoare! Arătați că respectul, bunătatea și integritatea nu merită încuiate în cutia cu bijuterii. Ele pot fi etalate într-un mod cât se poate de elegant, cu decență și mărinimie.